Băile Tușnad

Încă din anul 1600 s-a scris despre apele minerale de la Tușnad, iar în 1702 a fost întocmită prima hartă a acestor locuri.

Abia în anul 1842 s-a aflat despre efectul curativ al acestor ape minerale. După tradiție, această descoperire se datorează unei întâmplări: un cioban, fiind nevoit să intre de multe ori prin mlaștină pentru a-și aduna oile, a constatat că i s-au vindecat câteva răni de la picioare. Vestea s-a răspândit repede, atțt ăn satul Tușnad, cât și în satele vecine, astfel în zonă au început să vină turiști.

În anul 1845 s-a înființat un composesorat pentru exploatarea apelor minerale, iar în anul 1866 s-a început îmbutelierea apelor minerale ale Tușnadului, iar din cauza neglijenței s-a ajuns la reducerea debitului izvorului și scăderea concentrației de bioxid de carbon, astfel încât s-a abandonat îmbutelierea apelor minerale.

Tot în anul 1866 s-a amenajat o alee pentru plimbări, s-a amenajat un nou bazin pentru băi deasupra unor izvoare mezotermale și s-a construit o clădire pentru băi calde.

În anul 1949 s-au făcut investiții majore, s-a reconstruit pavilionul de fizioterapie a băii mezotermale, s-au amenajat localuri, o policlinică și o farmacie, unitățile medicale au fost dotate cu aparatură și instalații moderne, iar unitatea s-a umplut cu locuri comerciale.

Băile Tușnad este un oraș în județul Harghita, format din localitățile componente Băile Tușnad și Carpitus.

În zona Băilor Tușnad există două tipuri de zăcăminte de ape minerale:

• Ape minerale care circulă prin fisurile lavelor andezitice și prin aglomeratelee andezitice. Izvoarele apar pe versantul drept al Oltului li se caracterizează prin debite mici li intense depuneri de hidroxizi de fier. Nefiind captate sistematic sunt inundate de ape subterane și superficiale nemineralizate
• Ape minerale care circulă în nisipurile și pietrișurile de origine piroclastică. Izvoarele apar în stânga Oltului deoarece zona stratului acvifer cu apă minerală care circulă prin piroclastite este plasată aproximativ în zona lacului Sf Ana și a turbăriei de la fostul lac Mohoș. În comparație cu apele minerale din dreapta Oltului, acestea au debite mai mari și mineralizare mai ridicată. 

La origine aceste ape minerale sunt ape de infiltrație, acumulate în pânze cu activitate dinamică, amestecate cu emanații de bioxid de carbon din zona aureolei mofetice a eruptivului Harghita-Căliman și bicarbonați alcalini, fier și alte minerale, dizolvate din rocile eruptive.

Numărul izvoarelor din lanțul Căliman – Giurgiu – Harghita trece de 1000 și se găsesc răspândite în apele mofetice.  Printre cele mai cunoscute izvoare se numără: izvorul Stănescu, Izvorul Ileana, Izvorul Mikes și Izvorul Apor.

Pe seama fenomenelor hidrotermale în andezite înspre Tușnad-sat s-au format argile caolinoase în galben și roșu care se exploatau pentru fabricarea coloranților minerali de apă și de ulei.

Mai multe informații despre stațiune puteți găsi aici

Traseele turistice din masivul Harghita impresionează prin peisajele vaste, uimitoare prin îmbinarea culorilor și a decorului alpin.

1. La Stânca(Piatra) Șoimilor (848 m. alt.). Versantul estic al muntelui Pleșuvul Mare, în partea de mijloc, este dominat de o stâncă uriașă, care dinspre Bicsad se înalță ca o cetate inconjurată de păduri. Legenda spune că oe Stânca Șoimilor ar fi existat cțndva cetatea împăratului zânelor și că ar fi fost construită de uriași. 
2. La Stâncile Turnurilor (761 m. alt.). Din stațiune se traversează pe malul drept al Oltului, peste podul de cale ferată, situat în imediata vecinătate a gării Tușnad-Băi și se urmează o potecă ce se afundă în păduri de brazi. Se ajunge în Valea Minelor părăsite. Pe această vale se ajunge la un grup de stânci a căror formă este asemănătoare cu niște turnuri uriașe. Mai jos de Valea Minelor se află Valea Corbului care duce spre platoul muntelui Pleșuvul Mare, însă urcarea este destul de dificilă.
3. La Turnul Alb. Potecile de pe versantul vestic al Ciumatului mare duc, în direcția nord-vers, spre vechiul Turn Alb, construit în anul 1873. De atunci sute de mii de vizitatori ai stașiunii s-au urcat în acest turn și au cuprins cu privirea panorama Tușnadului.
4. Lacul Sfânta Ana constituie obiectivul turistic principal în zona băilor Tușnad, unde se poate ajunge fie pornind din stațiune pe serpentinele versantului vestic al Ciumatului Mare, fie pe șoseaua asfaltată tracând prin comuna Bicsad.

În labirintul pădurii din zona Tușnad își fac loc prin desișuri ursul, râsul (Felix linx), pisica sălbatică (Felix silvestris), mistreții (Suis scrofa mexticius).

Toamna își fac simțită prezența cerbii (Cervus carpaticus), veverițele (Sciurus vulgaris), iepurii (Lepus europaeus) și vulpile (Vulpes vulpes).

Dintre reptile se întâlnesc  câteva specii de vipere (Vipera berus, Vipera renardi și Vipera ursini), gușterii (Lacerta viridis), năpârca(Anguis fragilis) și șopârla de munte (Lacerta).

Pe apele Oltului se întâlnesc: știuca (Esox lucius), mreana (Barbus fluviatilis) și scobarul (Chondrostoma nasus).

În zona stațiunii Tușnad și în împrejurimi, pământul este împodobit cu păduri vaste care se revarsă pe versanții defileului Oltului din creste și până la poalele munților. Se întâlnesc molizi, brazi, fagi și mesteceni.

În contrast cu umbrele verdelui viu apar învelite în ierburi blonde, smălțuite cu felurite flori. În septembrie mantia multicoloră este realizată de cupele roz-violacee ale brândușelor de toamnă (Colchicum autumnale).

Pe malurile meandrice ale Oltului, sălciile și arinii își alintă ramurile sub adierea răcoroasă a vântului, brusturii își dispută grația florilor purpurii sau violete alături de piciorul-cocoșului și iarba-caprei (Tragopagon).

la stațiunea Băile Tușnad se poate ajunge cu masină pe șoseaua ce leagă orașul Brașov de Toplița sau cu trenul Brașov-Baia Mare.

Text scris de: Andreea Daniela