Post Views: 1.853
Cetatea Sucevei, cunoscută și sub denumirea de Cetatea de Scaun a Sucevei a fost construită între anii 1375 și 1391 de către voievodul Petru I Mușat.
Cetatea medievală este situată pe un platou la o diferență de altitudine de 70 metri față de lunca Sucevei.
De-a lungul timpului cetatea a servit drept construcție de apărare pentru locuitori, alături de celelalte fortificații, în timpul atacurilor otomane.
De-a lungul timpului cetatea s suferit numeroase avarieri în urma atacurilor, fiind fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVII-lea (1675) de Dumitrașcu Cantacuzino, în prezent fiind doar câteva ruine ce amintesc de trecutul zbuciumant
Cetatea Sucevei a servit drept reședință voievodală, aici semnându-se documentele importante și emitându-se monedele din materiale prețioase.
Inițial fortificațiile exterioare au avut forma unui dreptunghi ce împrejmuia o arie de peste 1.400 metri pătrați, cu turnuri pătrate de apărate pe fiecare colț și la mijlocul fiecărei laturi. Pe latura de est a fost săpat un șanț de apărare cu o adâncime de aproximativ 10 metri, zidurile exterioare aveau o grosime de aproximativ 2 metri.
În timpul domniei sale, Ștefan cel Mare a dispus, în două etape, construirea unor noi ziduri de apărare care să fortifice cetatea, considerând-o vulnerabilă în fața invaziilor otomane.
Tot atunci s-a dispus amenajarea cetății în interior, pentru un trai de viață mai bun al domnitorilor, iar apărarea se realiza de o garnizoană puternică ce a supraviețuit atacurilor otomane și poloneze din anii 1485 și 1497.
Urmașii lui Ștefan cel Mare nu au mai făcut multe lucrări de refacere a cetății, iar 1538 oastea otomană vine pregătită să o cucerească. Pe traseu boierii nemulțumiți de conducere decid să își trădeze stăpânii, predând cetatea sultanului din fruntea armatei otomane.
Au mai urmat câteva episoare în care cetatea a fost atacată, în 1563 distrugându-se cea mai mare parte din ea, în urma unui asediu ce a durat 3 luni. Chiar daca s-au mai efectuat mici lucrări de re ondiționare, turcii și polonezii au preluat pe rând conducerea.
În anul 2004 s-au efectuat câteva lucrări de restaurare a podului de acces, pivniței și zidului, în memoria lui Ștefan cel Mare, împlinindu-se atunci 500 de ani de la moartea sa.
Astăzi în cetate sunt găzduite în Cetatea Sucevei expoziții temporare de pictură sau expoziții cu figuri de ceară pe teme diverse.
Fauna din zona Cetății Sucevei se compune din iepure(Lepus euro-paeus), caprioară (Capreolus capreolus), vulpe (Canis vulpes), mistreț (Sus scrofa), iar ăn ape se găsesc lipan (Thy-molus thymalus), scobar (Chonarostoma nasus) și crap (Cyprinus carpio).
În județul Suceava flora este una bogată, existând o mulțime de plante rare, precum dediței(Pulsatilla patens și Pulsatilla montana), ruscuta de primavară (Adonis vernalis), frăsinei (Dictamnus albus), stânjenei (Iris coespitosa și Iris sibirica) sau bulbuci (Trolius euro-pueus).
Cetatea Sucevei se află la marginea de est a orașului a cărui nume îl poartă, pe un pinten al unui platou mai înalt decât valea, de acolo văzându-se întreaga vale a Sucevei.