Nunta tradițională

77 / 100
Viziunea populară

În viziunea populară nunta este înțeleasă ca o trecere spre o altă etapă a vieții, etapă ce marchează intrarea tinerilor în viața socială, în rândul oamenilor și armonizarea unor relații între două familii diferite.

Pețitul, cererea în căsătorie, tocmirea zestrei, logodna, căsătoria religioasă și petrecerea de nuntă se derulau în cadrul comunității, fiind un eveniment major, obligatoriu în ciclul vieții.

Fetele erau considerate proprietatea tatălui lor, iar acesta hotăra în privința celui care urma să îî fie soț fetei lui.

Specific local
Ardeal
Banat
Moldova
Muntenia

Culorile cele mai obişnuite sunt roşu, violet, galben ca lămâia, portocaliu, verde, negru, mai rar albastru, alb, brun. Firul era vopsit de ţărancă însăşi după reţete străvechi, pe care fiica le primea de la mamă şi le transmitea copiilor ei. Culorile erau de origine vegetală, preparate cu grijă şi răbdare din plante, buruiene, arbori fructiferi sau sălbatici. Cele mai vechii ii sunt în general de pânză de in sau de cânepă, brodate cu lână sau cu mătase. Broderia cu mătase pe pânză de bumbac era făcută în perioada în care se introdusese bumbacul şi încă se mai cosea cu mătase.

Firele cu care se lucrează broderiile sunt: arniciul, înlocuit treptat cu moulineul, mătasea nerăsucită și ibrişimul, bumbăcelul, cotonul perle, mătasea vegetală, lînica, beteala şi firele aurii sau argintii. Firul de aur şi de argint nu este foarte vechi, iar fluturii sunt mai noi. Fluturii, un material strălucitor, se punea împreună cu mărgelele pentru a separa anumite zone de broderie de altele.

Lâna oilor, cânepa, inul și bumbacul au constituit materialele de bază, folosite încă din epoca neolitică pentru confecționarea pieselor de îmbrăcăminte.

Tehnicile de cusut au cunoscut o amplă aplicare pe țesăturile de lână, cânepă, in și bumbac. Practicarea unora dintre tehnicile de cusut a fost condiționată de structura materialului.

Cusăturile se practicau pe pânzeturi dintre care cele mai vechi erau cele de in sau cânepă țesută în casă, aceeași pe întreg cuprinsul României: din tort în tort în Oltenia, din fuior în fuior în Muntenia, Dobrogea, Moldova și din pânză groasă în Maramureș, Țara Oașului, Țara Lăpușului, Sălaj.

Pânzeturile mai fine de in sau de cânepă sau din cânepă și in (pânză învăluită) erau utilizate pentru decorarea prin cusături. Mai târziu s-au folosit din cânepă sau in cu bumbac sau numai din bumbac.

Obiceiuri și tradiții

Cocardele de nuntă

Simbol de sărbătoare, cocardele care de obicei sunt reprezentate de o floare și alte ornamente pe lângă și se poartă în partea dreaptă a pieptului. Mireasa avea onoarea să le prindă cocarde mirelui, nașilor și socrilor, iar domnișoarele de onoare împărțeau cocardele celorlalți invitați.

Turta miresei

Nașa avea onoarea de a rupe o turtă rotundă, frumos împletită și ornată, deasupra miresei, pe care o arunca deasupra capului în formă de cruce.  Se spune că cei care prindeau bucăți din turtă și le mâncau, vor fi fericiți și vor avea noroc în următorul an

Ruperea turtei deasupra capului miresei simboliza fertilitatea, mama spirituală a miresei, adică nașa, urându-i o căsătorie binecuvântată cu mulți copii.

Dansul mirilor

Dansul mirilor este cel care deschide petrecerea pe ringul de dans, după care toți ceilalți oaspeți sunt invitați să li se alăture. Această tradiție se păstrează de pe vremea balurilor regale, care erau deschise prin dansul gazdelor. În unele regiuni este comun și dansul miresei cu tatăl său (tată-fiică) și al mirelui cu mama (mamă-fiu).

Furatul miresei

Într-un moment de neatenție al mirelui și a nașilor, câțiva nuntași fură mireasa, iar unul dintre ei se întoarce cu pantoful ei drept dovadă. Mirele și nașul trebuie să negocieze apoi răscumpărarea miresei. De obicei, în schimbul miresei se oferă vin sau alte băuturi alcoolice, însă uneori aceste momente sunt pline de creativitate. Mirele poate fi nevoit să îndeplinească anumite sarcini cum ar fi să cânte în fața publicului sau să răspundă la o serie de întrebări pentru a dovedi cât de bine își cunoaște aleasa.

Aruncatul buchetului

Mireasa cheamă pe ringul de dans toate fetele nemăritate, se întoarce cu spatele și aruncă buchetul peste cap. Tradiția spune că persoana care va prinde buchetul va fi următoarea care se mărită.

Aruncatul jartierei

Mirele, la cererea publicului, trebuie să scoată jartiera cu dinții de pe piciorul miresei, ceea ce în sine este un moment extrem de distractiv. Apoi, asemenea aruncării buchetului, mirele se întoarce cu spatele și aruncă jartiera către bărbații neînsurați.

Voalul miresei

Spre finalul petrecerii, nașa desprinde voalul din părul miresei și îl înlocuiește cu o basma, un simbol al trecerii miresei de la domnișoară la femeie măritată. Voalul va fi prins apoi în părul unei fete nemăritate sau în părul celei care a prins buchetul de mireasă.

Superstiții

În mitologiile clasice perlele simbolizează lacrimile lunii sau ale îngerilor, iar tradiția românească spune că perlele vor aduce lacrimi în căsnicie pentru mireasă dacă le poartă la nunta ei. De asemenea, ele sunt un simbol al suferinței, din pricina procesului anevoios prin care sunt formate în interiorul scoicii.