Post Views: 1.098
Cunoscut sub numele de mămăligă în România și polenta în Italia sau Mexic, acest preparat s-a adaptat gusturilor și nevoilor mai multor popoare din diverse colțuri ale lumii.
Porumbul, ingredientul principal din mămăliga tradițională, conform unor date istorice a ajuns pe teritoriul Europei undeva ăn secolul al XV-lea, iar în România în jurul anului 1690, în Timișoara.
Istoria porumbului este una interesantă deoarece la început a fost respins ca aliment, pe motiv că doar pâinea făcută din grâu se poate transforma în trupul lui Iisus, consumânsu-de mai mult de nevoie când aveau lipsuri grave în ceea ce privește mâncarea.
De-a lungul timpului, porumbul a trecut de la plantă respinsă total, la plantă considerată a fi exotică, cu scop mai mult ornamental la aliment adoptat mai mult de cei dintr-o clasă socială mai joasă de nevoie și mai târziu, după ce s-a descoperit făina de porumb, a devenit materie primă pentru terciuri. Având în vedere perioada la care ne referim, oamenii de rând obișnuiau să iși prepare terci din tot felul de cereale, iar terciul din făina de porumb se făcea ușor, rapid, le potolea foamea, iar porumbul nu necesita condiții speciale pentru a crește.
Referitor la România, porumbul s-a dezvoltat rapid în Moldova și Muntenia, datorită condițiilor meteo și agricole mai benefice pentru dezvoltarea acestei plante, înlocuind complet plantațiile de mei. Până pe la jumătatea secolului XX populația din teritoriul pe care se află astăzi România, a fost lovită de pelagra – boală cauzată de o dietă deficitară sau de incapacitatea organismului de a absorbi, fie niacina (una dintre vitaminele complexului B), fie triptofanul (un aminoacid esențial) – deoarece majoritatea populației se hrănea în mare parte doar cu terci din făină de porumb.
Mălaiul (făina de porumb) este denumirea populară veche a meiului şi implicit a făinii din mei. Mulți sunt de părere că numele de mămăligă tradițională a fost preluat de români de la alte popoare: «malaj» în polonă, «malai» în rusă şi bulgară şi «male» în maghiară, însă termenul de mămăligă a fost consamnat în anul 1873 în Dicționarul Larousse, având definiția de „făina de porumb fiartă în principatele Dunării”.
Mămăliga este cunoscută în multe tări sub alte denumiri, rețeța de bază fiind aceeași, adaptându-se în timp gusturilor fiecărui popor: Mexic – polenta, Brazilia – polenta, angu, Venezuela – funche, Sârbia – kačamak, Italia – polenta(fiartă în lapte, cu unt și parmezan).
Mămăliga are un indice glicemic mai redus. Porumbul are un conținut bogat în acizi grași nesaturați, aproximativ 85%, conține amidon, albumine, vitamine din grupa B, vitamina E, vitamina K, fier, fosfor, magneziu, zinc, potasiu și fibre. Prin fierbere substanțele nutritive continuțe de porumb ajung la jumătate, distrugându-se restul de substanțe.
Romanian
English
French
German