Definiție

Conform DEX, șteaza este o instalație rudimentară formată dintr-o împletitură de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături, servind totodată la îngroșarea și scămoșarea unor țesături de lână.

Istoric

Primul document care atestă folosirea ştezei este datat din 1473 şi reprezintă actul de donaţie a lui Ştefan cel Mare către una din slugile sale din satul Berchişeşti, ţinutul Sucevei.

Prezentare - Șteaza

Șteaza, cunoscută și sub numele de vâltoare, era amplasată în zone favorizate prin condiţii naturale favorabile, respectiv apă cu debit suficient, constant, preferabil care să nu îngheţe pe timp de iarnă. Materialele din care era realizată erau lemnul de stejal, fagul sau arinul.

Constucția este confecționată în întregime din lemn, vana având orificii frumos sculpate de meșteșugar, prin care se scurge apa.  Țesăturile voluminoase sunt aruncate în vană si lăsate să se învârtă până se curăță, fără a adăuga detergent, balsam, fără a consuma energie electrică.

Gospodinele spălau covoarele făcute acasă, la războiul de ţesut și le lăsau să se învârtă în funcție de material și de cât de murdare erau. Preșurile din lână, spre exemplu, erau lăsate până la 24 de ore ca să lâna să se îndeseze, făcându-le mai rezistente.

Denumita si masina traditionala de spalat haine, astăzi șteaza este încă utilă pentru spălatul textilelor mari, cum ar fi covoare, preșuri, carpete pentru pereți, etc. Din păcate au mai rămas foarte puține în țară, majoritatea degradate de timp și nefuncționale.

În multe cazuri lângă ștează se întâlnește și o piuă de bătut pănură, construcția cuprinzând o roata de lemn cu 12 cupe, fusul orizontal (axul) şi două ciocane (maie), care întărește pănura atât de tare, încât să nu poată trece apa prin ea

Localizare

În comuna Bicaz-Chei din județul Neamț există mai multe astfel de șteze, unele restaurate și folosite în continuare de localnici. Cea mai cunoscută și în stadiu foarte bun se află la ieșirea din Bicaz-Chei spre Cheile Bicazului. Aceasta are o capacitate de aprox. 500l de apă, care circulă constant, învârtind cu forţă covoarele aflate la spălat. În zonă este și o moară cu piatră unde se macină foarte rar cereale, deoarece tehnologia a înlocuit aceste ”utillaje”, ce tind să fie pe cald de dispariție sau piese de museu.

Fotografii

Text scris de: Andreea Daniela

Fotografii realizate de: Maria Elvira Pantiru