Ie tradițională

Semnificație

Broderiile cusute cu mare grija pe fiecare ie traditionala, aveau rolul de a proteja pe cel/cea ce purta ia de spiritele rele, de farmece sau soarta rea. Fetele moșteneau de la mame sau bunici nu doar arta de a țese, ci și rugăciunile ce trebuiau spuse în mod obligatoriu înaintea începerii procesului de a toarce lâna, de a țese sau înaintea începerii împletitului firelor ce urmau să formeze o ie tradițională.

Prezentare

Conform DEX  o ie este o bluză femeiască caracteristică portului național românesc, confecționată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic și împodobită la gât, la piept și la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc.

Meștesugul iei românești a fost transmis din generatie în generație prin viu grai, iar acest lucru a dus la îmbogățirea aspectului său. Astfel, diferite motive și modele au fost introduse în fiecare regiune țării, fiecare având semnificații adânc înrădăcinate în cultura și obiceiurile locuitorilor din zona respectivă. La sfârșit fiecare ie tradițională, indiferend de zona de proveniență, vine cu o poveste a locului, a credințelor și a oamenilor.

Broderie

Broderiile folisite in ia traditionala reprezinta spiritul perfectionist al femeilor romance, frumusetea, bunatatea, fericirea si iubirea.

Cromatică
Fire
Țesături

Culorile cele mai obişnuite sunt roşu, violet, galben ca lămâia, portocaliu, verde, negru, mai rar albastru, alb, brun. Firul folosit la o ie tradițională era vopsit de ţărancă însăşi după reţete străvechi, pe care fiica le primea de la mamă şi le transmitea copiilor ei. Culorile erau de origine vegetală, preparate cu grijă şi răbdare din plante, buruiene, arbori fructiferi sau sălbatici. Cele mai vechii ii sunt în general de pânză de in sau de cânepă, brodate cu lână sau cu mătase. Broderia cu mătase pe pânză de bumbac era făcută în perioada în care se introdusese bumbacul şi încă se mai cosea cu mătase.

Firele cu care se lucrează broderiile sunt: arniciul, înlocuit treptat cu moulineul, mătasea nerăsucită și ibrişimul, bumbăcelul, cotonul perle, mătasea vegetală, lînica, beteala şi firele aurii sau argintii. Firul de aur şi de argint nu este foarte vechi, iar fluturii sunt mai noi. Fluturii, un material strălucitor, se punea împreună cu mărgelele pentru a separa anumite zone de broderie de altele.

Lâna oilor, cânepa, inul și bumbacul au constituit materialele de bază, folosite încă din epoca neolitică pentru confecționarea pieselor de îmbrăcăminte.

Tehnicile de cusut au cunoscut o amplă aplicare pe țesăturile de lână, cânepă, in și bumbac. Practicarea unora dintre tehnicile de cusut a fost condiționată de structura materialului.

Cusăturile se practicau pe pânzeturi dintre care cele mai vechi erau cele de in sau cânepă țesută în casă, aceeași pe întreg cuprinsul României: din tort în tort în Oltenia, din fuior în fuior în Muntenia, Dobrogea, Moldova și din pânză groasă în Maramureș, Țara Oașului, Țara Lăpușului, Sălaj.

Pânzeturile mai fine de in sau de cânepă sau din cânepă și in (pânză învăluită) erau utilizate pentru decorarea prin cusături. Mai târziu s-au folosit din cânepă sau in cu bumbac sau numai din bumbac.

Motive tradiționale

Motivele ornamentale care formează structura decorativă a iilor sunt motive abstracte cu origine tematică neclară, motive concrete inspirate din natură și din mediul înconjurător și motive simbolice.

Motivele concrete se împart în alte două grupe: fiziomorfe, reprezentând fenomene din viața vegetală, animală și umană și skeomorfe, reprezentând uneltele de muncă, obiectele folosite în viața cotidiană. Motivele fiziomorfe se împart în: fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe și motive cosmice. Motivele fitomorfe sunt inspirate din domeniul plantelor, cele zoomorfe din lumea animalelor, antropomorfe sunt cele redate de artistul popular din propria imaginație, iar cele cosmice au legătură cu corpurile cerești.

După modul în care sunt stilizate, se împart în motive geometrice și motive desenate liber, iar din punct de vedere istoric sunt motive tradiționale sau moștenite și motive create recent. Din punct de vedere geografic se împart în motive autohtone și motive imigrate.

Tipuri de ie tradițională

Ie cu altiță, încret și râuri

Cel mai cunoscut model de ie tradițională, se întâlnește în Moldova, Oltenia și Muntenia. Se caracterizează prin prezența constantă a unor câmpuri ornamentale: guler — piept și mâneca cu mai multe zone, denumite altiță (porțiunea de broderie care acoperă umărul), încrețul (o fâșie ornamentală în ton deschis, care urmează imediat după altiță), râurile sau rândurile de pe mânecă (care acoperă drept sau oblic în fâșii mâneca) și brețara

Ie cu tăblie

Model de ie întâlnit în specific regiunii Hunedoarei, în zona Pădurenilor, în împrejurimile Aradului. Eliminarea încrețului și acoperirea mânecii cu un ornament bogat, fără pânză în desfășurare, de la locul de unde începe altița pe umăr până în dreptul încheieturii mâinii a dus la realizarea unui adevărat tip ornamental de ie.

Ie cu umăr

Model de ie întâlnit în sudul Transilvaniei, zona Sibiului și Făgărașului. În locul altiței există o fâșie îngustă ornamentală, care acoperă umărul, denumită umeraș sau umăr. O fâșie similară se observă în dreptul cotului, care se cheamă „pisti cot”. Ca un ultim element ornamental, pe mânecă, există brețara. Gulerul iei (denumit obzincă) este cusut cu multă finețe

Ie cu ciocănele/ie de Săliște

Degenerare ornamentală și stilistică a iei cu umăr, ornamentația policromă de pe guler, umăr, fâșia de „pisti cot” și brețara devin monocrome, având culoarea neagră, înviorată de urme de roșu, galben, albastru sau fir de aur. Broderia de asemenea este înlocuită cu panglici negre cusute cu mașina, pe mânecă, piept.

Ie cu lăncez

Model de ie întâlnit în sudul și estul Transilvaniei, iar în secolul al XVIII-lea și prin părțile Făgărașului. Se caracterizează prin apariția sub gulerul iei a unei fâșii ornamentale, ca un galon. Se întâlnește în Valea Bistriței, partea nordică a zonei Neamț și în Bucovina. Este de fapt o cămașă cu volan, denumit fodore, a cărui încrețitură e acoperită cu un lăncez, identic cu cel de sub guler. Cămașa cu chiept sau ciupag — pe întreaga zonă a încrețiturii pieptului se poate observa o bogată și masivă ornamentație geometrică — broderie pe muchie.

Ie încărcată

Pieptul și umerii acestui tip de ie tradițională sunt acoperiți în întregime de broderie, cu bumbac, mătase sau chiar mărgele.

Ie cu platcă

Model de ie întâlnit  întâlnit în Maramureș și Bihor, prezintă un mod aparte al motivelor ornamentale, ce urmează linia de unire a foilor trupului cu platca. Se observă astfel două variante caracteristice, după varietatea ornamentației: cămașa de Oaș (predominând culoarea galbenă) și cămașa de Maramureș (predominând culoarea verde). Pentru ambele, ornamentul de pe umăr este din crățele, un fel de fagure.

Ia cu șire și umeraș

Model de ie specific sudului Transilvaniei, (Sibiu, Orastie, Valea Jiului, Fagaras). Se croieste ca și celellalte ii din patru foi încretită la gât. Ornamental e in formă de șire care pornesc  din umăr, peste ele, transversal, se plaseaza umerașul, reminiscență  a vechii altițe. Tipul nou de ie prezintă ornamentul numit ciocănele, dispus vertical în formă de panglică, printre care se văd motive florale stilizate.

Ie cu pui peste cot

Model de ie tradițională ce cuprinde aria Muntilor Apuseni, zonele Bistrita-Nasaud, Valea Gurghiului. Se croiește din patru foi, care se încretesc la gat prin gulerul iei. Ornamentul principal se plaseaza peste cot, orizontal. Ca și puncte de cusătură specifice se folosesc: punctul peste fire, gurița păpusii. Ia cu pui peste cot se poarta cu catrinta specifica Transilvaniei.

Ie pătrată la gât

Model de ie tradițională ce se abate de la croiul iei românești, găsit în Maramures. Ea se croiește din doua foi, pentru față și spate. Se răscroiește la gât în formă pătrată. Manecile largi se încrețesc la umăr și jos la mână cu crețuri de o mare valoare artistică. Ornamentarea cămășii se face cu motive simple, geometrice și florale. Ia se poarta cu cele două zadii, așezate în față și în spate, țesute în scoarta, acestea se ornamenteaza cu dungi late în culorile portocaliu, roșu, violet, pe fond negru.